Este a doua oara cand merg intr-o excursie organizata de fetele de la Viajoa.
Prima iesire a fost de Rusalii la Clisura Dunarii si Cheile Nerei.
A doua iesire a fost cea organizata AICI, descrierea din titlu.
Cum a fost? Minunat. Cu toate ca au fost ceva zile, tot putine mi s-au parut.
Plecarea a fost de dimineata... ma rog, noi (eu si un coleg) se pare ca am plecat primii, deoarece asa a fost sa fie. Inca nu ne cunosteam cu ceilalti, dar ne-am intalnit la prima oprire "oficiala" de pe Valea Oltului.
Apoi, am plecat catre destinatia finala, satul Ardeu, unde aveam sa ne si stablim HQ.
Am facut o mica oprire in Sibiu (Ioana nu stie, dar acum afla :) ). Am vizitat rapid centrul vechi, am stat la un suc si o bere, am mancat rapid ceva si am plecat si noi spre a doua oprire din program... undeva spre Geoagiu.
Ajungem la locul stabilit... surpriza... nu era nimeni din grup. Mergem mai departe spre Ardeu, gresim drumul, intrebam o localnica, care avea intre 50-60 ani si era tatuata pe brate. N-am mai vazut asa tatuaje niciodata. Impresionant pentru o femeie si mai ales pentru o femeie dintr-un sat... uitat de lume.
Sunam sefa sa cerem detalii sa vedem pe unde sunt... si aflam ca am fost uitati :)) Mda, ehhh, se mai intampla. Culmea este ca nu ne-am suparat deloc, chiar ne-a amuzat acest fapt.
In fine, ne intalnim cu grupul... si asteptam sa vina Iosif, sa ne duca la locul de cazare. Toata ziua a fost una caniculara si obositoare din cauza asta.
Ne instalam corturile pe o caldura infernala... apoi ne relaxam un pic. Meritam treaba asta.
O problema in aceste sate (care au in medie 20-30 locuitori) este ca nu exista magazine deschise decat dupa un program... dimineata 1-2 ore, apoi de pe la 5 la 11pm. Painea vine o data pe saptamana.
Iosif ne duce sa ne prezinte sit-ul arheologic de la Ardeu. Sit la care munceste zilnic. El si cei din tabara... niste tineri pasionati, entuziasti, mereu zambitori si glumeti. Recunosc ca nu este usoara munca asta. Mai ales pe o caldura sau mai corect pe canicula. Iti trebuie rabdare, forta atat fizica cat si psihica. M-a impresionat placut si am apreciat ca existau reguli, exista un program pe care-l urmau. Se pare ca altfel nu se obtin rezultate.
Cine este Iosif? Mai multe detalii despre Iosif Vasile Ferencz si echipa sa, cat si munca pe care o depune la Ardeu gasiti pe site-ul oficial. Ce am observat eu... Iosif este o persoana foarte pasionata de ceea ce face. Ii place, as indrazni sa zic ca-i viata lui. Cu multa rabdare si placere ne explica unde suntem, cu ce se ocupa el si echipa lui, problemele pe care le au sau pe care le-au avut. Urmeaza o scurta lectie de istorie. Ne arata diverse lucruri gasite in urma sapaturilor. Raspunde calm la intrebarile primite, fie ca-s pertinente sau nu.
Seara se termina, ca toate de altfel... in jurul focului, la povesti, glume si ca muzica... niste cantece la chitara.
Trebuie sa recunosc ca imi displace dormitul la cort. DAR, de data asta a fost excelent. Am dormit bustean in fiecare seara, chiar daca eram sau nu obosit. Chiar a fost foarte bine. Mi-a placut, as mai vrea in acele conditii :)
A doua zi plecam spre Rosia Montana. Ca fapt divers... mai mult ca o consemnare personala, tin sa precizez ca prima parte a drumului a fost de senzatie. Vali, apreciez ceea ce reusesti sa faci cu buburuza albastra (si eu am avut una, pe care am iubit-o mult). Pe scurt, o coborare in forta, pe serpentine, multe ace de par, luate destul de la limita, cu drifturi, scartait de cauciucuri, tot tacamul. Foarte placut, ceva adrenalina s-a detectat in sange :)
Despre Rosia Montana, nu o sa zic mare lucru, pentru ca prefer sa-mi tin parerile pentru mine. Oricum... ca o idee, zona este foarte fishy. RMGC este omniprezenta, aproape in orice de acolo.
Am vizitat minele romane, care sunt destul de spectaculoase (sau asa mi s-au parut mie, fiind pentru prima data intr-o mina). Recomand vizitarea minelor, pentru ca este ceva inedit, pentru ca nu se stie cat or sa mai reziste. A urmat o masa luata la cantina minerilor, evident, apartinand RMGC. Totul era branduit RMGC. De mentionat ca era foarte curat si civilizat locul. Am mai vizitat un tãu, unii au facut si baie... apoi plecam catre Fefeleaga - Detunatele. Acolo intalnim un personaj destul de ciudat, dar amuzant. El zice ca este stra-nepotul eroinei nuvelei "Fefeleaga" de Ion Agarbiceanu. Ne explica pe unde sa mergem pentru a vedea Detunatele si comandam niste placinte pentru cand o sa ne intoarcem.
Detunatele sunt de fapt o grupare de stanci sub forma de coloane, iar la baza un grohotis rezultat din desprinderea unor coloane din masiv. Destul de impresionant peisajul cat si masivul in sine. Drumul este lejer, prin padure, se urca foarte putin. Peisajul de sus este superb, mai ales ca noi am prins la apus.
Reintorsi la nea Vetălău, placintele calde ne asteptau. Are si un bar, serveste cu promptitudine bere, suc, apa.
Placinta a fost... interesanta sa zic.
Drumul la intoarcere catre Ardeu a fost apreciat de toti soferii, fiind destul de antrenant. Era noapte, ruland in coloana, cu o masina lider, toti ceilalti urmand-o. Frumos!
Era sa ma fac pilaf cu un caine de talie mare, care efectiv mi-a sarit in fata.
A treia zi a fost "munca de teren", mai exact, Iosif ne-a initiat intr-ale arheologiei. Ne-a impartit in mai multe echipe si ajutati si de veterani, am inceput fiecare fie sa sapte, fie sa cearna pamantul sapat, fie la matura. Foarte interesant, destul de greu, iar canicula nu ne dadea pace. Dupa cateva ore de muncit la sit, pe caldura, esti cam terminat fizic. De aceea ii felicit pe aceasta cale pe cei ce stau acolo cu saptamanile.
Mai spre pranz, toropiti de caldura si simtind nevoia acuta de dus sau de racorire, mergem catre Geoagiu Bai, la baile daca-romane, pentru a profita de o portie de leneveala si de oportunitatea de a ne balaci. Intrarea este 20Lei/adult pentru o zi intreaga. Apa era calduta, am inotat pana la epuizare, am lenevit la soare.
Reintorsi in Ardeu, am asistat la un workshop, ce consta in transpunerea pe hartie a unor cioburi din lut gasite pe santier. Nu este deloc usor sa-l desenezi, mai ales ca-s anumite reguli. Acest workshop era presarat cu istorie, cu intrebari, cu voie buna, glume. Foarte placut.
A patra zi a constat exclusiv in vizitarea celor trei cetati dacice, pe care le-am vizitat in ordinea asta: Cetatea Blidaru, Cetatea Costesti si Sarmizegetusa. Despre ele nu o sa mai povestesc, pentru ca deja le am pe blog.
Mentionez totusi ca am avut un ghid simpatic, foarte pasionat de istorie, cu o admiratie deosebita pentru tot ce inseamna daci. Ne-a explicat, ne-a aratat, ne-a raspuns la intrebari mai mult sau mai putin normale. Mai precizez ca drumul pana la Sarmizegetusa e destul de rau, extrem de prafuit, dar s-au refacut podetele si acum se ajunge pana la poarta cetatii cu masina. Si ca s-a introdus taxa de vizitare - 5Lei/adult, cat si ca exista paza. Acum nu mai ai voie sa te cateri pe ziduri, pe pietre sau sa intrii in sanctuarul principal.
In ultima zi ar fi trebuit sa facem Cheile Rametului. Ploile din ultimile 2 zile, oboseala, drumul lung catre Bucuresti si ora inaintata ne-au facut sa ne schimbam planul. Asadar s-a votat repede... intoarcere prin Transalpina :) Am zis repede da, pentru ca nu am fost pe acolo, trebuia s-o fac chiar anul asta, era planificata de ceva vreme.
In Sebes am prins o coada care inainta foarte-foarte greu. Toti asteapta sa se finalizeze autostrada sau mai bine zis, partea care ocoleste Sebesul. Ne regrupam si pornim catre Transalpina. Drumul este per total bun, dar are cateva zeci de portiuni de asfalt taiat, care la randul lui taie placerea locului. Dupa un mic popas, bagat ceva macare la burta, incepem portiunea de urcat pe Transalpina.
Ce sa mai, frumos, mult mai frumos ca pe Transfagarasan, e mult mai salbatic si nu este atat de populat. Inca.
Ne-am bucurat de priveliste, ne-am jucat, am pozat si am plecat spre casa. Drumul e urat dupa Horezu pana pe autostrada. Evident, am ajuns tarziu acasa. A doua zi la munca. Oricum, de aici... neinteresant :)
Pozele... random:
Sarmizegetusa
